Povara endometriozei, o boală inflamatorie cronică benignă ce afectează până la 10% din femei, este greu de purtat. Simptomele endometriozei – durerea pelviană la menstruație, dismenoreea și dispareunia pot influența semnificativ calitatea vieții unei femei.
 
Iată cinci lucruri pe care trebuie să le știți despre endometrioză.
 
Se crede că este rezultatul unei “menstruații retrograde”.

Endometrioza apare când glandele endometriale și stroma migrează în locații extrauterine. Există multe teorii despre etiologia endometriozei, dar niciun consens. Cea mai comună este acea a menstruației retrograde, conform căreia fragmente ale endometrului trec prin trompele uterine în cavitatea peritoneală. Acest mecanism însă nu explică toate cazurile de endometrioză, în special cele în care leziunile se găsesc în locații îndepărtate (cum ar fi plămânii). Conform altei teorii, țesutul endometrial se deplasează în locații ectopice prin sânge sau canalele limfatice, similar modului în care se răspândesc celulele canceroase.
 
Endometrioza este suspectată în cazul unor simptome caracteristice – dismenoree, durere pelvină cronică, dereglări menstruale, dispareunie, simptome urinare intestinale sau urinare ciclice și mai ales, infertilitate. Studiile imagistice (ecografie, RMN) pot de asemenea să scoată în evidență leziuni tipice ale endometriozei (de exemplu, endometrioame). Imobilitatea organelor pelvine și palparea sau vizualizarea directă a leziunilor în peretele vaginal la examenul pelvian pot sugera de asemenea, endometrioza. Unii cercetători consideră că o suspiciune clinică susținută de constatări imagistice este suficientă pentru începerea tratamentului.
 
Endometrioza este dependentă de estrogen.
 
Endometrioza nu poate fi observată înainte de menstruație și simptomele sale se îmbunătățesc după menopauză. Ea proliferează într-un mediu bogat în estrogen și se atrofiază atunci când nivelurile de estrogen sunt scăzute.
 
Astfel, hormonii care creează un mediu dominant de progesteron sunt folosiți în tratamentul endometriozei. Medicamentele care suprimă ovulația, axa hipotalamică/ hipofizară sau cresc disponibilitatea de progesteron și agenții non-hormonali care interferează cu neovascularizarea pot fi luați în considerare pentru tratamentul medical. Tratamentele hormonale, care includ contraceptivele orale combinate, agoniști ai hormonului care eliberează gonadotropină (GnRH) și androgeni și-au demonstrat eficacitatea pentru ameliorarea durerii asociate cu endometrioza. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) ajută, de asemenea, la reducerea nivelurilor de prostaglandine, care joacă un rol cheie în dismenoreea și durerea pelviană cronică.
 
Tratamentul chirurgical al endometriozei este recomandat în cazurile în care durerea cronică nu răspunde la terapia medicală, în care infiltrarea profundă a endometriozei are ca rezultat o stenoză intestinală sau uretrală semnificativă sau ca parte a managementului infertilității.
 
Leziunile endometriale și endometrioamele se pot infiltra în organele nereproductive, îngreunând tratamentul.
 
Endometrioza se poate infiltra în aproape orice organ al organismului, deși leziunile sunt localizate de obicei abdominal sau pelvin, incluzând vezica urinară, intestinul și rectul.
 
Endometrioamele sunt chisturile care se dezvoltă în ovarele unei femei cu endometrioză. Endometrioamele asimptomatice, ce nu prezintă trăsături observabile sonografic, pot fi monitorizate prin ecografii regulate. Tratamentul medical rareori induce regresia endometrioamelor. Chisturile mai mari de 5 cm cresc rapid și pot cauza durere ce necesită intervenție chirurgicală. Pentru cele mai bune rezultate pe termen lung, se recomandă excizia peretelui chistului, întrucât chisturile recidivează frecvent după aspirație.
 
Pentru femeile ce nu mai sunt interesate de fertilitate și/sau sunt aproape de menopauză, histerectomia este o intervenție chirurgicală definitivă.
 
O dietă corectă poate împiedica progresul endometriozei
 
Modificările stilului de viață sunt adesea luate în considerare în tratamentul bolilor cronice. Schimbările în dietă și utilizarea suplimentelor au fost evaluate pentru efectele lor asupra durerii asociate cu endometrioza. Aceste modificări pot afecta sistemul imunitar, interferând astfel cu progresul bolii.
 
Dovezi limitate indică beneficii ale anumitor suplimente (ulei de pește, vitamina B1, ghimbir, valeriană și zinc) comparativ cu lipsa unui tratament sau tratamente cu AINS.
 
Consumul anumitor grăsimi alimentare poate avea un impact asupra endometriozei: acizii grași Omega3 par să diminueze riscul său. Suplimentarea vitaminei D și creșterea consumului de lactate pot de asemenea duce la scăderea riscului de endometrioză. Studiile au arătat de asemena că durerea asociată cu endometrioza reacționează bine la o dietă fără gluten.
 
Cercetările în domeniu au arătat că fructele și legumele (pentru efectele lor antioxidante), produsele lactate, anumite tipuri de grăsimi și o dietă fără gluten pot îmbunătăți endometrioza simptomatică. O dietă bogată în carne roșie și șuncă trebuie evitată.
 
Cercetările privind impactul dietei asupra simptomelor endometriozei sunt limitate, însă aceste schimbări ale stilului de viață pot fi discutate cu pacienții, pentru a completa terapiile medicale și/sau intervențiile chirurgicale.
 
Endometrioza crește riscul cancerelor
 
Riscul de cancer ovarian, cel de-al șaselea cel mai frecvent cancer la femei, este de 0,5% -1%. Diagnosticat de obicei în stadiu avansat, cancerul ovarian este asociat cu o rată mică de supraviețuire pe termen lung.
 
Femeile cu endometrioză au un risc crescut de cancer ovarian epitelial. Riscul crescut poate fi explicat de răspunsul inflamator al endometriozei. Studiile genetice au mai scos în evidență și o legătură între endometrioză și riscul de cancer ovarian. S-a demonstrat însă că utilizarea contraceptivelor orale combinate reduce acest risc, iar oforectomia (atât unică, cât și bilaterală) are un efect de protecție.
 
Încă un lucru: infertilitatea este des întâlnită
 
Endometrioza este diagnosticată în aproximativ jumătate din cazurile de infertilitate la femei. Această asociere clară cu infertilitatea se datorează aderențelor dense ce distorsionează patologia pelvină. Un impact negativ asupra calității ovocitelor, a funcției tubare sau a receptivității endometrului poate fi legătura în alte cazuri.
 
Infertilitatea nu poate fi gestionată doar cu terapia medicamentoasă a endometriozei, pentru că terapia medicală interferează cu ovulația. Tratamentul laparoscopic al endometriozei în stadiu incipient (I sau II) îmbunătățește șansa de sarcină spontană. Deși laparoscopia nu este recomandată ca metodă de detectare a endometriozei în cazul femeilor infertile asimptomatice, endometrioza ar trebui excizată, atunci când este descoperită în timpul laparoscopiei.