Relația dintre stres și infertilitate a fost dezbătută ani de zile. Femeile cu probleme de fertilitate au niveluri ridicate de anxietate și depresie, deci este clar că infertilitatea provoacă stres. Cu toate acestea, ceea ce este mai puțin clar este dacă stresul provoacă sau nu infertilitate. Impactul suferinței asupra rezultatului tratamentului este dificil de investigat. Cu toate acestea, cele mai recente cercetări au scos în evidență eficacitatea consilierii psihologice în scăderea suferinței psihologice, dar și creșteri semnificative ale ratelor de sarcină. O abordare de grup cognitiv-comportamentală poate fi cel mai eficient mod de a atinge ambele obiective.
Infertilitatea este adesea o luptă tăcută. Cuplurile ce au probleme de fertilitate se luptă cu sentimente de depresie, anxietate, izolare și pierderea controlului. Nivelele de depresie la pacienții cu infertilitate au fost comparate cu pacienții diagnosticați cu o formă de cancer. 1 din 8 cupluri (sau 12% dintre femeile căsătorite) au probleme în a concepe un copil sau în a menține o sarcină. În ciuda prevalenței infertilității, majoritatea femeilor infertile nu își împărtășesc povestea cu familia sau prietenii, crescând astfel vulnerabilitatea lor psihologică. Incapacitatea de a se reproduce natural poate provoca sentimente de rușine, vinovăție și stima de sine scăzută. Și toate aceste sentimente negative pot duce la diferite grade de depresie, anxietate, suferință și o calitate slabă a vieții.
Pacienții care trec printr-o procedură de reproducere asistată (FIV, IUI) prezintă un risc semnificativ de a suferi tulburări psihiatrice și este important să fie consiliați psihologic pe măsură ce fac față diagnosticului și tratamentului de infertilitate.
Unul dintre cele mai controversate subiecte din domeniul medicinei reproducerii asistate este impactul potențial al factorilor psihologici asupra ratelor de sarcină. Deși există o varietate de declarații care susțin ideea că stresul împiedică funcția de reproducere, această teorie a fost o provocare de confirmat. Au existat zeci de studii care au investigat relația dintre simptomele psihologice înainte și în timpul ciclurilor de reproducere umană asistată și ratele de sarcină ulterioare, cu rezultate contradictorii. Unele studii au indicat că ratele de sarcină sunt mai mici cu cât femeile sunt mai afectate înainte și în timpul tratamentului, în timp ce alte studii nu au făcut-o. Există mai multe explicații posibile pentru aceste discrepanțe. Însă cea mai plauzibilă este aceea că oamenii nu pot raporta cu exactitate nivelul lor de suferință atunci când completează chestionare psihologice.
Un diagnostic de infertilitate poate fi o povară extraordinară pentru pacienți, iar durerea și suferința pacienților cu infertilitate este o problemă majoră. Pacienții trebuie consiliați și susținuți de un psiholog pe întreg parcursul tratamentului. Și deși instituțiile medicale abilitate nu au formulat un protocol concret în acest sens, este evident că includerea consilierii psihologice în practica de rutină la clinicile de reproducere umană asistată este benefică. Infertilitatea provoacă stres și deși impactul stresului asupra tratamentului de reproducere umană asistată este încă oarecum controversat, este evident că intervențiile psihologice pentru femeile cu infertilitate au potențialul de a reduce anxietatea și depresia și pot duce la rate semnificativ mai mari de sarcină.
