La data de 10 noiembrie 1977, acum exact 40 de ani, Jean Praddy, primul embriolog din lume, a observat că un embrion s-a divizat în opt celule într-un vas Petri. Acest embrion a fost implantată în uterul lui Lesley Brown, care, după nouă ani de încercări nereușite de a concepe un copil, a rămas însărcinată.

38 de săptămâni mai târziu, s-a născut fiica sa, Louise Joy Brown. Ea a fost primul bebeluș din lume născut prin FIV din cei peste șase miiloane și jumătate din prezent – și numărul este în continuă creștere.

Doar un membru al regalității primește atenția pe care a primit-o la naștere primul “copil din eprubetă” din lume. În speranța de a surprinde poze cu nou-născutul, fotografii prezenți la spitalul din Oldham au lansat o alarmă falsă a existenței unei bombe, în urma căreia pacienții trebuiau evacuați temporar. În momentul în care John, tatăl lui Louise și-a cunoscut pentru prima oară fiica, care fusese supusă după naștere la mai mult de 60 de teste pentru a i se verifica normalitatea, coridoarele spitalului erau pline de polițiști.

O dată ajunsă acasă, 100 de jurnaliști au înconjurat casa părinților săi din Bristol. În ziare se scriau articole despre “copilul secolului”. Dar în ciuda faptului că ea a fost aruncată atât de dramatic în atenția presei, Louise spune că părinții ei erau pur și simplu fericiți să aibă o fiică. “Mama mea a vrut doar un copil, și indiferent de ce era necesar să facă, ar fi făcut-o”, crede Louise.

Louise spune că mama ei nu a “realizat cu adevărat” că aceasta era o premieră în lume până când nu a ajuns la un stadiu mai avansat al sarcinii. Când s-a dus la Patrick [Steptoe], în camera de așteptare erau mămici cu copii și femei însărcinate, așa că ea a presupus că acest lucru s-a întâmplat și înainte.”

Louise a reușit cu greu să se simtă confortabil în rolul său de a fi celebră prin naștere. “Când eram mai tânără, mi se părea ciudat că toată lumea îmi știe numele”, spune ea. “Dar acum, nu mă mai deranjează acest lucru și mă bucur să întâlnesc oameni care au fost ajutați, indirect, de munca lui Patrick și a lui Bob [Robert Edwards]”.

Louise speră ca într-o bună zi, oamenilor de pretutindeni să li se ofere șansa de a deveni părinți. Anul aceasta, ea a vorbit în Parlamentul European despre paritatea tratamentului FIV pe întreg continentul, față de existența unei loterii geografice. “Fiecare femeie ar trebui să aibă dreptul de a avea șansa să fie mamă”, crede ea. “Tuturor ar trebui să li se ofere același număr de încercări de a concepe un copil prin FIV, pentru că acest lucru nu ar trebui să fie determinat de locul în care trăieștii”. Ea este dezamagită de faptul că în Bristol sunt reduse cheltuielile cu tratamentul fertilității, deoarece durează în medie trei cicluri de FIV pentru ca tratamentul sa aibă succes.

Louise a putut să își conceapă ambii copii fără tratamente de fertilitate și crede că, până când nu te afli în imposibilitatea de a avea copiii, nu poți înțelege acest lucru. Problemele de fertilitate ale mamei sale au fost recunoscute doar atunci când ea a ajuns la medic în stare de depresie, iar acesta a încercat să descopere cauza acestei depresii.

Astăzi, practica ce părea atât de controversată în urmă cu 40 de ani, este un lucru obișnuit. Louise spune că i se pare încurajator faptul că s-a redus în ultimele patru decenii acea controversă ce înconjura procedura FIV în momentul în care ea s-a născut (Vaticanul a declarat atunci că este un eveniment ce ar putea avea “consecințe foarte grave pentru umanitate”) și că există și alte proceduri de reproducere umană asistată, cum ar fi mamele surogat, pe care le crede uimitoare și le admiră. “Nu contează că ești homosexual sau heterosexual, bărbat sau femeie, dacă îți dorești un copil” crede ea. Oamenii mi-au spus că” știința poate merge prea departe “, dar atâta timp cât progresele medicale ajută pe cineva din punct de vedere medical – sunt de acord cu ele.”

“Există oameni care nu sunt acordul cu aportul medical în reproducere în ceea ce privește tehnicile de reproducere asistată, însă fiecare este îndreptățit la o opinie”, mai adaugă ea.

Originile ei au fost miraculoase, însă viața lui Louise este cât se poate de aproape de normalitate. Lucrează într-o companie de shipping de la 9.00 la 17.00, în timp ce soțul său, portar, lucrează în timpul nopții. Copiii lor, Cameron, de 10 ani și Aiden, de 4 ani, sunt la școală și au o casă plină de animale de companie: doi câini, trei pisici, un pisoi, o broască țestoasă, un hamster și doi iepuri. I-a povestit soțului ei Wes despre nașterea ei la câteva luni după ce l-a cunoscut. Nu era însă o noutate pentru el: crecuse peste drum de casa ei părintească și este cu șapte ani mai mare ca ea. Toți copiii din cartier erau pe strada casei mele în ziua în care m-am născut, așteptând primul copil din eprubetă. “E ciudat acum să știu că el era afară în ziua în care m-am născut”, spune ea.

Tatăl lui Louise a murit cu puțin timp înainte ca ea să devină mamă, iar mama ei a murit în urmă cu cinci ani. “Mă gândesc la părinții mei tot timpul și vorbim despre ei. Cine îl aude pe Cameron vorbind despre tatăl meu, ar crede că l-a întâlnit. Și mama obișnuia să stea cu el în zilele în care lucram amândoi”

“Mama a simțit, deși eram copilul ei, că trebuie să mă împartă cu lumea. Era foarte protectoare, deși nu exagerată. Nu cred că s-ar fi comportat diferit dacă ar fi putut să mă conceapă natural.” Familia călătorea foarte mult din momentul în care s-a născut Louise, însă începând cu perioada în care ea a intrat la școală, singurele interviuri pe care părinții ei le mai ofereau erau cele cerute de Edwards si Steptoe.

Louise a aflat povestea originii sale înainte de prima zi de școală, la vârsta de patru ani, când părinții ei i-au arătat un videoclip. Mi-au spus că m-am născut puțin diferit. Au fost inspirați să îmi spună atât de devreme, pentru că oamenii comentau mereu la școală. “Întotdeauna am fost un pic mai mare și colegii obișnuiau să mă întrebe “Cum de am încăput în eprubetă?”, își amintește ea. “Dar nu au fost niciodată obraznici și era firesc să aibă ceva de spus, pentru că era un lucru atât de neobișnuit pentru acea perioadă. Cu toate acestea, nu m-a deranjat să fiu numită “primul copil conceput în eprubetă”. Mai ales că nici eu, nici colegii mei nu știam pe vremea aceea cum erau concepuți natural copiii.

La patru ani după nașterea sa, sora sa Natalie a devenit cel de-al 20-lea copil născut prin FIV. Dar nu a fost un subiect pe marginea căruia să discute împreună. “Am avut o viață normală, la care s-a adăugat partea de FIV. Ofeream interviuri și ni se făceau fotografii. Însă viața noastră de familie nu avea legătură cu FIV-ul.”

Louise a descoperit povestea completă a concepției sale din interviurile oferite de părinți ei, punând toate informațiile cap la cap. S-a asigurat că îi povestește și fiului ei Cameron de 10 ani totul despre concepția sa. I-am spus că bunica a avut nevoie de ajutor de la Bob și Patrick. “El este însă foarte mândru și îmi spune: “Mama, cineva te-a văzut în ziar” sau “Mama, ai fost o întrebare într-un quiz.”

Este o poveste pe care va continua să o povestească la conferințele dedicare fertilității și la evenimentele din întreaga lume la care este invitată. Louise spune că se simte privilegiată. “Este uimitor că totul a început cu mama și tata, Patrick și Bob. Și este uimitor faptul că ei își continuă munca și au ajutat foarte multe persoane – și vor continua să împlinească visul atâtor oameni “.

Sursa informatii: inews.co.uk